Se afișează postările cu eticheta Deserturi pentru cine romantice. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Deserturi pentru cine romantice. Afișați toate postările

miercuri, 24 noiembrie 2010

Tort pannacotta cu fructe de padure si vanilie "Magie de Craciun"

Panna cotta este un celebru desert italian, simplu, lejer, fin, seducator, catifelat, perfect pentru orice ocazie.
Varianta cu fructe rosii de padure este un spectacol de culoare, este un tort care decoreaza perfect masa de Craciun. Si nici nu e greu de realizat!
Desi este in general un desert racoritor, de vara, eu vi-l recomand la masa de Craciun, tocmai din aceste considerente, subliniind si cromatica desavarsita alb-rosu, care duce cu gandul la zapada si sarbatori de iarna.
Tot ce va trebuie este sa aveti 5 minute libere (ca sa-l preparati) si cateva ore de asteptat. Dar, tinand cont ca veti fi prinsi de magia cadourilor, invitatilor si a colindelor, va fii timp suficient pentru ca pannacotta sa se definitiveze in frigider.

Ingrediente:
-400 ml smantana lichida
-600 ml lapte
-400 gr fructe de padure congelate
-30 gr gelatina
-6 linguri de zahar sau fructoza
-esenta de vanilie sau pudra de vanilie

Decongelati fructele de padure intr-un vas,acoperiti-le cu 2 linguri de zahar.

Puneti gelatina intr-un pahar, hidratati-o cu 3 linguri de apa rece.

Incalziti laptele amestecat cu smantana si zaharul. Nu il lasati sa fiarba. Cand e suficient de cald, adaugati gelatina si amestecati.

Dizolvati bine gelatina in laptele cald, dar aveti grija sa nu fierbeti amestecul. Eventual, daca vi se pare prea cald, luati de pe foc. Adaugati si vanilia.

Adaugati jumatate din cantitatea de fructe de padure.

Lasati sa se racoreasca putin.

Udati bine cu apa rece forma de pannacotta si nu o stergeti. Trebuie sa ramana umeda, ca sa se desprinda usor pannacotta cand e gata.

Turnati compozitia calduta in forma si lasati-o sa sa raceasca bine. Apoi dati forma la frigider, minim 2 ore.

Cand vreti sa o demulati, introduceti forma intr-o tava cu apa calda pt 5 minute.

Apoi rasturnati-o pe o farfurie mare.

Puteti sa o serviti asa, simpla, fara sos.

Dar e mult mai aspectuoasa si delicioasa cu sos cald de fructe de padure (incalziti fructele de padure cu zaharul si eventual cateva picaturi de suc de lamaie, 2 minute). Sosul cald topeste putin panna cotta, iar contrastul este deplin.

Se feliaza in portii generoase, deoarece este foarte bun, chiar prea bun :)

Racoritor, fin si catifelat.

Pofta buna!

marți, 23 noiembrie 2010

Cupe de kaki (persimmom japonez) cu ricotta si muguri de pin

Sfarsitul toamnei este indulcit de inmiresmatele fructe de kaki (persimmom japonez), un fruct interesant, de origine asiatica, dar care actualmente este raspandit in intreaga lume.
Cultivat in China de peste 2000 de ani, arborele de kaki (Dyospyros kaki) cu elegante flori crem-galbui sau albe este un simbol al longevitatii, un spectacol de culoare si de arome. Cand am vazut prima oara un arbore de kaki inflorit (desi nu stiam ce este pe atunci), m-am simtit atrasa instantaneu de magicele flori. Copacul plin de flori adapostea cuibul unor pasari vesele si fericite, care incantau cu trilurile lor. Intreaga imagine, petalele acelea mari si catifelate, de un crem-galbui atat de suav, cantecul pasarilor, cerul senin de mai, lumina calduta a soarelui care trezea bland energia naturii, m-a facut sa inteleg de ce "zen" nu poate fi explicat in cuvinte. Dar, cu siguranta, puteti simti ce inseamna "zen" contampland un arbore de kaki intr-o zi senina de mai...:)
Ulterior, am descoperit fructele, despre care nu pot sa spun decat ca mangaie toate simturile. Sunt pur si simplu... divine!

Fructele de kaki sunt bogate in antioxidanti si taninuri naturale, de aceea sunt extrem de sanatoase. Cu toate astea, concentratia de tanin este foarte mare in fructele necoapte, gustul lor fiind puternic astringent, neplacut si impropriu consumului. Deci, evitati fructele necoapte bine. Veti fi dezamagiti de ele, daca nu le lasati sa se coaca.
Dar, cand sunt foarte coapte (sunt moi la atingere, grele), pulpa de kaki devine ca un jeleu, suculenta, fina, dulce, parfumata...un vis.
Este ideal sa consumati fructele crude (doar pulpa, fara coaja), in diferite salate sau combinatii , pentru a beneficia deplin de beneficiile acestui fruct, considerat de chinezi un adevarat medicament pentru bolile de stomac, hipertensiune, tumori, diferite infectii. Concentratia mare de beta-caroten (precursor al vitaminei A) ii ofera un rol important in stimularea imunitatii, de aceea asiaticii au obiceiul de a oferi ofrande cu fructe de persimmom.
Fructele de kaki au o culoare glaben-orange spre rosu, in functie de soi, si un gust dulce- usor acrisor, aromat, ca o combinatie intre caisa, piersica si pepene galben. Merita incercat. Daca luati fructe insuficient coapte, lasati-le cateva zile sa se coaca, invelite in hartie. Abia la maturitate veti profita de maximum de savoare.

Astazi vom savura impreuna un desert italian din fructe de kaki (cultivate chiar in Italia, pentru ca v-am spus ca astazi arborele este cultivat aproape peste tot). Vom servi delicioasele fructe cu o crema de ricotta proaspata, cu atingere delicata de miere de portocal si cativa pinoli (muguri de pin), pentru un contrast crocant.

Amestecati ricotta (100 gr) cu o lingura de miere.

Asa arata fructele coapte.Daca presati cu degetul, trebuie sa simtiti foarte moale. Se spala fructele, se taie in 2 si se scoate pulpa cu o lingura. Iese imediat pentru ca sunt foarte coapte si zemoase.

Aranjati cupele, alternand in straturi crema de ricotta si jumatati de kaki.

Stropiti cu putina miere si decorati cu pinoli.

Un desert divin...
Pofta buna!

miercuri, 4 august 2010

Cupa de fructe de padure cu o irezistibila crema de mascarpone

Deserturile sunt partea cea mai senzoriala a oricarui meniu. Deoarece se servesc la final, ele incoroneaza cina, fiind destinate nu sa sature (pentru ca deja nu ne mai e foame), ci sa rasfete simturile, sa relaxeze si sa creeze o dispozitie perfecta pentru siesta. Rolul desertului este de a oferi placere atat simtului gustativ, dar si psihicului. De aceea, desertul perfect nu este foarte dulce, sau cu creme greu digerabile.

Desertul perfect trebuie sa-ti satisfaca privirea, sa nu fie foarte mult, sa te seduca de la prima lingurita...! Acum esti relaxat, creierul tau se simte bine si iti poti incepe linistit siesta(pe care multi dintre noi o "uitam").

Sugestia mea de desert (hai sa nu zic perfect) potrivit dupa foarte multe feluri de mancare este cat se poate de simpla: cupa de fructe (de padure sau orice fruct preferati) si crema mascarpone.
Am ales pentru voi o crema rapida (nu dureaza nici 5 minute sa o faceti), cu aroma tandra de vanilie, accente de lichior de portocale, spumoasa si aerata, care va invalui seducator aromatele fructe proaspete.

Ingrediente:
-o jumatate de cutie de crema mascarpone (cam 250 gr)
-200 ml smantana pt frisca
-2 linguri de lichior de portocale (am folosit Cointreau)
-esenta de vanilie bio
-100 gr fructoza(sau cat doriti)
-fructe de padure proaspete

Amestecati mascarponele cu esenta de vanilie si lichiorul.

Bateti smantana cu fructoza pana obtineti frisca. Adaugati-o peste mascarpone.

Amestecati pana se omogenizeaza.

Puneti cateva mure intr-o cupa.Apoi un strat de crema, zmeura, si tot asa...

Decorati dupa gust.

Savurati!

joi, 1 iulie 2010

Tarta de nectarine

Vreau sa va delectez cu o tarta minunata: tarta de nectarine cu jeleu de gutui si migadale macinate. O nebunie de arome! Dupa parerea mea, este o reteta perfecta de vara: rapida, parfumata, plina de fructe.
Daca puneti si o cupa de inghetata de fructe (caise, piersici) peste o felie de tarta de nectarine calduta, veti obtine un desert absolut seducator.

Ingrediente:
-un aluat de tarta
-3 -4 linguri de jeleu sau gem de gutui
-4 linguri de migdale macinate
-10 nectarine

Intindeti aluatul in tava, intepati-l din loc in loc. Ungeti aluatul cu jeleul de gutui.

Presarati migdalele macinate.

Adaugati nectarinele feliate. Dati tava la cuptor la 180 de grade pana cand se rumeneste frumos (circa 30 de minute).

Cu inghetata de caise si piersici...Divina!

Pofta buna!

duminică, 6 iunie 2010

Clafoutis cu cirese

Luna iunie vine cu o ploaie de cirese zemoase, moi si carnoase, al caror gust anunta inceputul unei delicioase veri. Francezii, foarte sensibili la chemarea naturii, au creat acest desert de vis, folosind cele mai coapte si dulci cirese: ciresele de Burlat. Acest soi este asemanator cireselor pietroase, de culoare rosu inchis, aproape negre, semn ca sunt bine coapte.

Clafoutis original inseamna o seductie calda de parfum de vanilie si migdale, cirese zemoase al caror suc usor caldut iti inunda gura, toate intr-o tarta cu note discrete de unt si pulbere de migdale.
Maestrii patiseri francezi sunt foarte mandri de acest desert celebru, incat cu greu am reusit sa aflu aceasta reteta, in varianta ei originala, frantuzeasca. Secretul francezilor este ca folosesc un amestec de faina cu pudra de migdale (pentru un gust mai rafinat si o textura rustica, in care se disting din loc in loc fragmentele minuscule de migdale), intotdeauna pun smantana in compozitie si ... lasa ciresele intregi, cu samburi. Intr-adevar, ciresele coapte cu sambure nu isi pierd sucul in compozitie, iar samburele da un parfum aparte aluatului, intensificand aroma de migdale.

Clafoutis de cirese este un desert originar din regiunea Limousin (Franta), renumit pentru versiunea cu cirese negre (dar se poate face si cu fructe de padure, caise, nectarine, etc).
Clafoutis este un " je ne sais quoi" ("nu stiu ce") tipic francez : o tarta cu gust de budinca si aluat ca de clatite. Ideea e ca aceasta combinatie inspirata de culorile verii a cucerit rapid intreaga lume. Bucatarii francezi nu concep luna iunie fara "Clafoutis aux cerises", fiind modul lor de a anunta clientela restaurantului ca a venit vara.

Nu va speriati, reteta e simpla, trebuie doar sa obtineti un aluat putin mai fluid decat cel de clatite.

Ingrediente:
-o farfurie de cirese negre bine coapte (cam 600-700 gr)
-50 gr faina
-50 gr maizena (sau faina)
-100 gr pudra de migdale
-3 oua mari
-250 ml lapte
-150 ml smantana lichida
-175 gr zahar sau fructoza (puteti sa puneti si mai mult daca vreti mai dulce)
-esenta vanilie
-unt pentru uns tava
Se bat ouale (la temperatura camerei) cu zaharul.
Se adauga pulberea de migdale.
Apoi faina cernuta. Daca vreti sa iasa si mai fina, puneti numai maizena(100 gr), fara faina.
Apoi adaugati 2 linguri cu varf de maizena.
Amestecati bine si adaugati vanilia(eu am pus esenta si o lingurita cu varf de seminte de vanilie).
La final, adaugati laptele si smantana lichida. Trebuie sa fie usor mai lichid decat consistenta aluatului clasic de clatite.
Daca nu va iese asa de lichid, mai puneti lapte sau smantana.
Ungeti tava cu unt, tapetati-o cu faina. Aranjati ciresele (cu samburi, nu uitati) pe toata suprafata tavii.
Turnati aluatul peste cirese.
Dati tava la cuptor, la 180 de grade Celsius, timp de 20-30 de minute, pana cand tarta e bine facuta (la testul cu scobitoarea, aceasta iese uscata) si e usor rumenita.
Clafoutis se umfla la copt, asa ca aveti grija sa folositi o forma destul inalta.
Cand se raceste , isi revine ca inaltime, capatand aspectul unui flan cu fructe.
Se serveste calduta, presarata cu zahar pudra, daca doriti.
Se termina foarte repede!
Si o feliuta pentru voi:
Nu trebuie sa va mai spun ca toata casa va mirosi a vanilie, cirese si migdale :)
Pofta buna!

Puteti sa vedeti reteta si pe site-ul mondocucina.ro la adresa http://www.mondocucina.ro/content/Clafoutis-cu-cirese.aspx